1. CUM VREI… cu sau fără…DINŢI?

peste dinti-300x168

A avea sau a nu avea… poate face diferenţa în multe cazuri, dar mai ales în lumea naturală.

Pentru a vedea cât de incompletă şi incoerenţă este teoria evoluționistă, vom analiza una dintre cele mai mari clase de vertebrate şi anume PEŞTII.

Între toate speciile de peşti din lume sunt specii care au dinţi dar există şi specii care nu au dinţi deloc. Dacă analizăm speciile de peşti cu dinţi, vom constata că există mai multe diferenţe. Diferă numărul lor, mărimea lor, forma lor, distribuirea lor, aşezarea lor şi orientarea lor.

Să presupunem că, la „început” strămoşul comun al peştilor avea dinţi. Conforma supoziţiilor oamenilor de ştiinţă (???) strămoşul comun al peştilor şi al animalelor terestre ar fi aparţinut unei specii denumite Tiktaalik roseae. El arăta ca un şarpe mare, cu capul aplatizat ca al unui crocodil şi dinții ascuţiţi ca ai unui prădător. Aveau o lungime de 2,7 metri şi o morfologie foarte apropiata de aceea a peștilor, dar articulația înotătoarelor pectorale pare să indice că acest animal putea să îşi susţină greutatea corpului. Umerii şi coatele erau suple, spre deosebire de peşti.

Dar să lăsăm ce zic presupunerile. Şi să gândim puţin şi logic.

Într-un început toţi peştii ar fi avut dinţii „tatălui” lor. De ce astăzi nu au toţi peştii dinţi? De ce nu mai prezintă această caracteristică a „strămoşului” lor înzestrat cu dentiţie?

Evoluţioniştii încearcă să ne explice misterul. Ei îşi dau cu părerea astfel: datorită faptului că unii peşti au folosit din ce în ce mai puţin dinţii (nu prea au avut nevoie de ei) cu timpul li s-au împuţinat şi au rămas fără dentiţie. Ce logică anapoda. Ce fiinţă dotată cu dinţi ar fi dispusă să renunţe la asemenea chilipir benefic.

Să trecem foarte puţin la „specia” umană. Privind în jur, vad o grămadă de cabinete stomatologice. Constat că în fiecare zi sunt zeci, sute, mii… şi aşa mai departe…  de persoane care vizitează aceste cabinete. Oare care-i motivul? Cunoştinţele mele îmi dau de înţeles că e vorba de persoane care vor să-şi protejeze, ajusteze, refacă sau să reînnoiască dentiţia. Altfel spus nu cunosc pe cineva care să considere dinţii în plus (chiar dacă ar mânca doar supe sau paste moi).

Revenind la peşti, nu-mi pot imagina ideea că vreun peşte ar fi renunţat la marele avantaj al dinţilor. Puteţi fi deacord cu scenariul comico-ironic ce urmează? Într-o zi vine „doamna evoluţie” în apă şi cheamă la şedinţă toţi peştii. Aceştia vin cu toţii, numaidecât, la ordin. Li se pune întrebarea: „cine vrea să mai aibă dinţi şi cine ar renunţa la ei?”

Care credeţi că ar fi peştii cei mai „proşti” care ar fi venit în faţă şi ar răspunde: „doamnă, noi vrem să nu mai avem dinţi. Sunt grei, trebuie spălaţi zilnic, ne mai muşcăm din greşeală buzele şi pe deasupra mai sunt şi chiar în faţă (uneori la vedere). Aşa că luaţi-ne dinţii.”

Nu-i aşa că e ridicol raţionamentul? Sigur că da.

Este mult mai simplu să accepţi ideea că unii peşti au avut dinţi – şi au rămas cu ei până la adânci bătrâneţi iar alte specii nu au fost dotate cu altceva.

Mi-este mai uşor să cred că acei peşti care aveau dinţi au devenit prădători (în diferite forme), iar celelalte specii, neînzestrate cu dentiţie au consumat preponderent fitoplancton.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply