2. CUM VREI… cu sau fără…SOLZI?

pesti solzi

Articolul de faţă reprezintă o continuare logică a precedentului: „CUM VREI… cu sau fără…DINŢI?”

Să mai analizăm, pe scurt, încă un element important legat de anatomia peştilor. Vom vedea că şi aici (asemenea altor situaţii) evoluţionismul o dă iarăşi în bară. În cazul de faţă ne vom referi la solzii peştilor.

Ştiinţologii susţin faptul că strămoşul comun al peştilor (despre care am vorbit puţin în articolul anterior) avea pielea foarte asemănătoare cu cea de crocodil – poate nu chiar aşa de scorţoasă. Pornind de la acest „animal”, cum s-a ajuns ca unii peşti să aibă solzi (mai mari sau mai mici, mai ţepeni sau mai firavi, etc.) şi cum de alţii nu au?

Să fac iarăşi un scurt scenariu: Într-o zi vine „doamna evoluţie” în apă şi cheamă la şedinţă toţi peştii. Aceştia vin cu toţii, neîntârziat, la ordin. Li se pune întrebarea: „cine ar vrea să aibă solzi şi cine ar prefera să înoate fără ei?”

Îmi închipui că un peşte ceva mai deştept (chiar decât doamna evoluţie) ar fi pus întrebarea: „dar ce sunt solzii, ca să ştim şi noi? Nu putem alega dacă să avem sau nu atâta vreme cât nu ştim ce-s aceia.

Sau puteţi accepta ideea că unii peşti s-au trezit într-o dimineaţă nemulţumiţi cu pielea lor. S-au gândit ce ar putea face, s-au sfătuit şi au decis să facă toate eforturile posibile şi imposibile, se străduiască din răsputeri să-şi dezvolte solzi. Ori poate gândiţi că la început unii dintre peşti, ceva mai plini de idei, şi-au făcut implant de solzi.

Nu-i aşa că e o prostie? Aşa consider şi eu.

Dacă ar fi fost puşi să aleagă, sunt convins că toţi peştii ar fi dorit solzi. Specialiştii în piscicultură au constatat că peştele fără solzi este mult mai expus oricărei influenţe din exterior: se răneşte mai uşor, este afectat mai rapid de calităţile apei (sub aspect chimic), este mult mai uşor de doborât de agenţi patogeni cu afinitate faţă de tegument şi  se simte mult mai inconfortabil în apele abrazive (mâl şi nisip stârnit în urma ploilor mai abundente).

Solzii sunt asemenea unei platoşe protectoare în lupta cu vicisitudinile apei şi cu duşmanii. Nici un peşte nu ar fi renunţat la ei, nici în ruptul capului.

Şi în acest caz îmi este mult mai uşor de acceptat ideea că, de la început unii peşti au avut solzi, şi alţii nu i-au avut; fiecare după soiul său.

În piscicultură s-au obţinut prin selecţie naturală sau prin intervenţii genetice specii de peşti care la origine aveau solzi pe aproape tot corpul, iar după intervenţii repetate au ajuns să aibă solzi doar pe o suprafaţă mult mai mică a corpului. (exemplu: crapul tradiţional şi crapul oglindă – sau cel chinezesc. Imaginea reprezintă tocmai diferenţa dintre crepul cu solzi şi cel aproape fără solzi)

Pot accepta ideea de mutaţiei genetică sau de degradare a caracteristicilor pe parcursul timpului, dar nu pot accepta câtuşi de puţin evoluţia spre ceva mai bun, mai sigur şi mai de calitate. Evoluţionismul contrazice legea a doua a termodinamicii.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply