3. CUM VREI… cu sau fără…MUSTĂŢI?

pesti mustata

Articolul de faţă reprezintă o continuare logică a precedentelor: „CUM VREI… cu sau fără…DINŢI?” şi „CUM VREI… cu sau fără…SOLZI?”

Să mai analizăm, pe scurt, încă un element important legat de anatomia peştilor. Vom vedea că şi aici (asemenea altor situaţii) evoluţionismul o dă iarăşi în bară. În cazul de faţă ne vom referi la mustăţile peştilor.

Dacă la om problema mustăţii este, mai mult sau mai puţin, un subiect discutabil, cu atât mai mult la peşti.

Omul, de mii de ani (atenţie, nu spun milioane) a încercat să folosească mustaţa în cele mai năstruşnice moduri. Dacă nu i-a convenit şi a fost prea deranjat de ea, în cele din urmă a tuns-o sau chiar a ras-o. Deşi lucrul asta se face de ceva vreme, încă nu am „evoluat” la stadiul fără mustaţă.

Dar să revenim la peşti. Aşa zişii specialişti afirmă că la început strămoşul peştilor era fără mustăţi (că aşa ar fi evoluat el din linia lui de înaintaşi). Aşa stând lucrurile, mă întreb şi eu: „Ce l-o fi făcut primul peşte ca să-i crească mustaţă. De unde i-o fi venit ideea?” Şi a treia întrebare: „De ce nu s-a umplut tot de mustăţi – dacă tot ar fi bune la ceva?”

Oamenii de ştiinţă au argumentat utilitatea mustăţilor pentru pipăit. Şi aşa este. Cred că sunt foarte utile mustăţile la animalele care se folosesc de ele. La om – nu prea ajută la pipăit… Doar simţi că ţi s-a strecurat ciorba prin mustaţă (luaţi-o ca o glumă).

Revin: Cum s-au dezvoltat primele mustăţi la peşte? Din ce genă şi cum de au apărut simetrice? Mergând pe acelaşi raţionament, vecinii de apă… cum au reacţionat când au văzut primul mustăcios? Oare nu au vrut şi ei? Şi dacă au dorit să aibă şi ei în dotare asemenea instrumente performante, de ce nu le-a crescut şi lor? De ce unii sunt „spâni” şi nu se pot lăuda cu aşa ceva? Aaaa! Unii ar zice că le-or fi avut, dar neutilizându-le, la un moment dat le-au căzut şi au rămas definitiv epilaţi.

Vă daţi seama ce invidie şi ce scandal ar fi fost în apă pe seama mustăţilor? Unii peşti le voiau şi nu le aveau, alţi peşti le-ar fi avut dar nu le-ar mai fi dorit. Puţini ar fi fost mulţumiţi aşa cum s-au „născut”.

Oare aşa să fie? Mi-e tare greu să accept asemenea fantezie.

La oameni, văzând ce se întâmplă, merge un astfel de raţionament. Dau un mic exemplu: Cei dotaţi cu părul creţ (mă refer în mod special la femei) îl chinuie toată ziua cu placa pentru a-l îndrepta. Femeile cu părul mai drept îşi ondulează părul pentru a fi mai interesant… Da. Vedeţi că la oameni se poate şi aşa?

Mi-este mult mai uşor să cred că Dumnezeu, atunci când a creat animalele după soiul lor, le-a creat mustăţi la cele care chiar aveau nevoie de ele, iar la celelalte nu le-a făcut aceste organe (de pipăit).

Peştilor care caută pe fundul apelor le „stă bine” cu mustaţă, nu pentru că au vrut ei, ci pentru că aşa a vrut Creatorul. Ce simplu să cred o astfel de explicaţie simplă şi de bun simţ.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply