Eu nu vreau… ţepi!

Oamenii de ştiinţa afirmă că ţepii au apărut în urma evoluţiei cu scopul de apărare a proprietarului lor. Oare acest raţionament poate sta în picioare?

Să presupunem că raţionamentul ar fi corect. Astfel animalele ţepoase, cum ar fi porcul spinos, aricii de mare, șoarecii țepoși, aricii, echidnele şi alte speciile de animale, ar fi dobândit ţepii pe parcursul evoluţiei. Dar ţepii, în afară de avantajul protecţiei în luptă dreaptă au şi multe dezavantaje serioase. Să mă refer doar la câteva:

1. Sunt total incomozi.

Ţepii, fie că sunt mai mici sau mai mari, sunt incomozi la purtat. Sunt inflexibili, sunt duri şi pe deasupra mai şi „înţeapă”. Lucrul acesta se întâmplă mai ales în propria familie (unde perechea, puii şi rudele nu se simt prea confortabil când sunt atinşi de vârfuri contongente.

Care porc spinos, daca ar putea alege, şi-ar exprima opţiunea pentru nişte ţepi în locul unei blăni moale şi mătăsoase? Riscul (10% din timp) nu este mai important decât viaţa socială în prezenţa celorlalte necuvântătoare din familie (90 % din timp).

2. Nu oferă protecţie termică.

Ţepii implică un mare dezavantaj pentru perioada în care temperatura mediului nu este cea mai confortabilă. Unele specii de „ţepoase” trebuie să-şi asigure un loc călduros, bun de iernat. Marea problemă este faptul că ţepii sunt conici. Fiind mai ascuţiţi la vârf ţepii lasă aerul rece să pătrundă până în apropierea pielii unde, în loc să fie o blană moale şi călduroasă, se găseşte un păr foarte scurt şi aspru. Dacă animalul se mai şi ghemuieşte, frugul ajunge binişor până la oase.

Dacă ar fi fost întrebat ariciul, oane n-ar fi optat şi el pentru un păr moale sau ceva lâniţă fină pentru cojocelul său?

3. Greutate suplimentară.

Ţepii (chiar dacă la cele mai multe specii de animale sunt goi pe dinlăuntru) oferă o greutate suplimentară care nu este de invidiat. Uneori greutatea ţepilor este aproape o treime din greutatea animalului. Asta înseamnă: efort mai mare, inimă mai chinuită, viteză de deplasare mai mică, lipsă de rapiditate în reacţii şi mobilitate mai scăzută.

Cine nu ar renunţa la aceste dezavantaje pentru a putea fi mult mai mobil şi mai graţios în mişcări?

4. Greutate în deplasare prin spaţiile înguste.

La unele specii de „ţepoase”, aceste „instrumente de apărare” ajung să fie atât de mari încât încurcă serios animalul în deplasare, mai ales în spaţiile înguste. Dacă toată viaţa (peste 90 % din timp) ar trebui să te aperi, s-ar justifica prezenţa acestor ţepi. Dacă nu…

Iată că nu orice raţionament exprimat de evoluţionişti nu poate fi îmbrăţişat. De ce? Simplu, pentru că este un raţionament „ţepos” şi nu face parte din categoria „agreabil”.

În concluzie, îmi este mult mai uşor să cred că animalele nu au dezvoltat mecanisme de apărare „voluntare” şi neapărat benefice în orice situaţii. Prefer să cred că Dumnezeu le-a creat aşa pentru diversitate.

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply