Apărare cu riscuri (1) – şopârla texană

Evoluţioniştii susţin ideea că animalele, în decursul, timpului şi-au dezvoltat anumite mecanisme de apărare dintre cele mai ciudate şi sofisticate. Numai că, în multe cazuri, aceste mecanisme de apărare implică riscuri mai mari decât rănile produse de atacator.

Voi lua, pe rând, doar câteva exemple şi le voi analiza pentru a vedea daca beneficiile sunt aşa de mari pe cât se crede.

1. Sopârla care împroaşcă sânge din ochi.
Şopârla texană cu corn se poate camufla perfect în mediul nisipos în care trăieşte şi are ca principală armă de aparare ţepii şi cornul.

Însa dacă acestea nu sunt eficiente în a ţine prădătorii departe, Şopârla apelează şi la o altă tactică: împroască sânge din ochi.
Sângele, care poate ajunge şi la 1,5 metri depărtare, conţine şi o substanţă care îl face pe atacator să se retragă, în cazul în care nu a fost suficient de speriat de “şuvoiul” în sine.
Dupa ce pune în practică acest mecanism, şopârla texană cu corn poate rămâne însă fără circa o treime din cantitatea totală de sânge.

Aici este problema. Să pierzi o treime din sânge înseamnă un risc enorm. Din ce punct de vedere? Simplu:

În primul rând, ce face şopârla dacă atacul revine imediat din partea unui alt prădător? Mai pierde o treime din sânge. Şi dacă vine şi alt prădător? Săraca şopârlă s-a sinucis deja aruncându-şi sângele pe ochi.

În al doilea rând, şopârla fără o treime din sânge este foarte slăbită şi are nevoie de ceva timp pentru refacerea cantităţii necesare de sânge.

În al treilea rând, cât credeţi că s-a chinuit şopâra ca să facă din ochi un mic tun de aruncare a sângelui?

Şi în al patrulea rând, de la ce magazin a cumpărat şopârla înjecţia cu substanţa aceea prezentă în sângele împroşcat şi care descurajează prădătorii?

Iarăşi raţionamentul unei dezvoltări permanente a mecanismului de autoapărare are ceva lacune. Mi-este greu să cred, să înţeleg şi să accept cum această şopârlă a reuşit să adune atâtea mecanisme de apărare (ţepi, corn, camufalj şi tun cu sânge) în timp ce alte surate de ale ei au rămas descoperite în faţa vrăjmaşilor însetaţi de sânge.

Şi în cazul de faţă cred că aşa a dorit Creatorul să demonstreze măiestria Sa şi nelimitatele Sale idei.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply